furtună de copii
Eu te ţin cu aripa dreaptă de după gât
şi mergem aşa
eu cu aripa stângă în buzunar
tu înfăşurată în pene până
peste bărbie
o mireasă ispititoare
într-o rochie cu faţa la spate
Te-ai masturbat cu aripile ?
Te întreb acum!
Ţi-ai spălat chipul
cu aerul plin de lumină?
Ai trăit dimineaţa
sub pleoapele strânse?
Atunci devine acolo
Şi acolo nu este niciodată înnorat
Numai lumină şi întuneric. Fără apusuri,
fără să ne luăm rămas bun.
mergem împreună clar în direcţii diferite
ninge cu nou născuţi şi îţi pun mâna la ochi
să nu vezi asta, îţi va fi mai bine
dar ei nu ating niciodată pământul
şi după o vreme ploaia stă
nu-i târziu
nu-i devreme
este sau nu este
şi în mijloc, mereu la o margine
noi suntem uzi leoarcă
picăturile umane ne-au intrat în carne
invers până la os
copii născuţi în amintiri imaginare
copii pe dos
nişte morminte pe care ne vom preface că le-am uitat
dar în preajma lor mereu vom păstra mereu tăcerea.
Eu te ţin cu aripa dreaptă de după gât
şi mergem aşa
eu cu aripa stângă în buzunar
tu înfăşurată în pene până
peste bărbie
o mireasă ispititoare
într-o rochie cu faţa la spate
Te-ai masturbat cu aripile ?
Te întreb acum!
Ţi-ai spălat chipul
cu aerul plin de lumină?
Ai trăit dimineaţa
sub pleoapele strânse?
Atunci devine acolo
Şi acolo nu este niciodată înnorat
Numai lumină şi întuneric. Fără apusuri,
fără să ne luăm rămas bun.
mergem împreună clar în direcţii diferite
ninge cu nou născuţi şi îţi pun mâna la ochi
să nu vezi asta, îţi va fi mai bine
dar ei nu ating niciodată pământul
şi după o vreme ploaia stă
nu-i târziu
nu-i devreme
este sau nu este
şi în mijloc, mereu la o margine
noi suntem uzi leoarcă
picăturile umane ne-au intrat în carne
invers până la os
copii născuţi în amintiri imaginare
copii pe dos
nişte morminte pe care ne vom preface că le-am uitat
dar în preajma lor mereu vom păstra mereu tăcerea.
a dispărut vântul
Vântul
A dispărut din mijlocul furtunii şi a
Lăsat valurile înţepenite cu vârfurile ascuţite
Îndreptate în sus spre burţile necoapte
Ale zburătorilor.
Degeaba. Au îngheţat cu toţii acolo sus în aer
Şi nu se apropie nici un centimetru.
Şi noi suntem bine la înălţime.
Ca şi cum
Ce-i bine
E bun.
Vântul
A dispărut din mijlocul furtunii şi a
Lăsat valurile înţepenite cu vârfurile ascuţite
Îndreptate în sus spre burţile necoapte
Ale zburătorilor.
Degeaba. Au îngheţat cu toţii acolo sus în aer
Şi nu se apropie nici un centimetru.
Şi noi suntem bine la înălţime.
Ca şi cum
Ce-i bine
E bun.
din baltă
Bună! Se aude din baltă.
În apa plină de viaţă, ţi
Se oglindeşte chipul.
Nici urmă de mine şi în plus
Deasupra noastră zboară păsări
Diferite
Ele se văd fără să-şi ciripească
Nu ştiu ce-i în mintea lor când se uită
Una în ochii alteia dar eu
Ajung târziu acolo când în oglindă
Se vede că
Doar ai plecat.
Bună! Se aude din baltă.
În apa plină de viaţă, ţi
Se oglindeşte chipul.
Nici urmă de mine şi în plus
Deasupra noastră zboară păsări
Diferite
Ele se văd fără să-şi ciripească
Nu ştiu ce-i în mintea lor când se uită
Una în ochii alteia dar eu
Ajung târziu acolo când în oglindă
Se vede că
Doar ai plecat.
când ai intrat
Cum ai intrat, în camera mică, a apărut
o sală mare şi luminoasă.
s-au văzut şi oglinzile.
s-au văzut şi străinii din ele.
până atunci mă mângâiasem singur pe faţă
să îmi alung singurătatea
dar nu eram o companie plăcută
nici chiar pentru mine,
ştii, ca atunci când eşti singur.
şi nu eram singurul singur
din fosta cămăruţă.
trezirea din beznă instigă.
m-am uitat lung şi atent la fiecare dintre
cei şapte oameni singuri
şi am văzut că sunt singur.
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uita la oamenii din oglinzi
m-am uitat la oameni ca-n oglinzi.
ger. minus o mie de grade.
m-am îmbrăcat gros.
aveam totul la mine.
dar golurile din care venea frigul
s-au umplut brusc cu lavă
şi respiraţia ta ar fi putut incendia pereţii
şi tot aşa ne-ar fi putut topi plămânii
scăldându-i în răcoare.
în opinia ta doar gestul mărunt de a trece pragul
te adusese aici, hotărârea negândită
de a urca în continuare treptele
pasajului în loc să rămâi nemişcată acolo la mijlocul
adâncului, unde nu eşti nici îngropat
nici la marginea evenimentelor măcar, şi să priveşti
în ochi manechinele din vitrinele galeriei comerciale.
senzaţiile se amplifică.
viitorul mi se justifică pe loc
prin speranţele din care miliarde
de flori complet colorate
izbucnesc surprinzător şi tapetează
totul în jur până departe
unde nimic nu se vede.
m-am ridicat în picioare.
nu eram la prima tentativă
însă mereu dădeam cu capul
de tavanul iadului
şi păsările moarte ce zburau
pe acolo mi se zdrobeau în cap
sau îmi intrau în ochi.
zborul subpământean îmi afecta
cum nu se poate mai grav vederea.
începusem să mă suspectez de
întreruperea ei pe ascuns, când
nu eram de faţă.
cine altcineva îmi cunoştea la fel de bine
ca mine harta chipului.
fusese mâna unui profesionist.
fusese mâna mea. m-am luat de urechi
şi cu un gest puternic m-am
aruncat la picioarele tale
ca pe o frunză normală.
Cum ai intrat, în camera mică, a apărut
o sală mare şi luminoasă.
s-au văzut şi oglinzile.
s-au văzut şi străinii din ele.
până atunci mă mângâiasem singur pe faţă
să îmi alung singurătatea
dar nu eram o companie plăcută
nici chiar pentru mine,
ştii, ca atunci când eşti singur.
şi nu eram singurul singur
din fosta cămăruţă.
trezirea din beznă instigă.
m-am uitat lung şi atent la fiecare dintre
cei şapte oameni singuri
şi am văzut că sunt singur.
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uita la oamenii din oglinzi
m-am uitat la oameni ca-n oglinzi.
ger. minus o mie de grade.
m-am îmbrăcat gros.
aveam totul la mine.
dar golurile din care venea frigul
s-au umplut brusc cu lavă
şi respiraţia ta ar fi putut incendia pereţii
şi tot aşa ne-ar fi putut topi plămânii
scăldându-i în răcoare.
în opinia ta doar gestul mărunt de a trece pragul
te adusese aici, hotărârea negândită
de a urca în continuare treptele
pasajului în loc să rămâi nemişcată acolo la mijlocul
adâncului, unde nu eşti nici îngropat
nici la marginea evenimentelor măcar, şi să priveşti
în ochi manechinele din vitrinele galeriei comerciale.
senzaţiile se amplifică.
viitorul mi se justifică pe loc
prin speranţele din care miliarde
de flori complet colorate
izbucnesc surprinzător şi tapetează
totul în jur până departe
unde nimic nu se vede.
m-am ridicat în picioare.
nu eram la prima tentativă
însă mereu dădeam cu capul
de tavanul iadului
şi păsările moarte ce zburau
pe acolo mi se zdrobeau în cap
sau îmi intrau în ochi.
zborul subpământean îmi afecta
cum nu se poate mai grav vederea.
începusem să mă suspectez de
întreruperea ei pe ascuns, când
nu eram de faţă.
cine altcineva îmi cunoştea la fel de bine
ca mine harta chipului.
fusese mâna unui profesionist.
fusese mâna mea. m-am luat de urechi
şi cu un gest puternic m-am
aruncat la picioarele tale
ca pe o frunză normală.
porumbeii
Ciugulind în faţa blocului
Douăzeci şi trei de porumbei
Obligă douăzeci şi trei de zboruri
Să meargă pe jos.
Violând cutiile poştale
Mii de scrisori plătesc zilnic
Cu aceeaşi monedă
Fiind cu brutalitate violate.
Porumbelul trimis de tine
Spre mine nu aterizează niciodată
Şi-n ghearele lui scrisoarea ta
Rămâne virgină,
În ea sentimentele tale
Vor fi mereu uşoare
Şi vor putea la infinit
Să zboare.
mami şi tati
Copiii au venit cu copiii lor
Copiii lor au venit cu copiii lor
Copiii copiilor lor au venit cu copiii lor
Copiii părinţi, copiii bunici, copiii străbunici
Copiii veniţi cu copiii.
